Copiii – ca noi toți de altfel – au o puternică nevoie de a experimenta bucuria de a petrece timp de calitate cu părinții. Dorim cu toții ca micuții să aibă încredere în forțele proprii, să fie fericiți, să repete lucrurile pe care le fac bine, să își construiască o cultură a succesului. Cum putem să ne asigurăm că punem bazele la toate cele exprimate mai sus?
Un părinte ne-a relatat următorul exemplu: De fiecare dată când fiul meu în vârstă de 7 ani și jumătate reușește să-și atingă un obiectiv mai mare (și la el acest lucru poate să însemne că s-a obișnuit cu colegii de la școală, că a reușit să termine un desen complicat, să obțină un “record” personal la alergare sau orice altceva ce consideră el important) sărbătorim. Pur și simplu o chem pe soție, o rog să se oprească din orice ar face și un minut întreg îl aplaudăm. Băiatul meu este foarte fericit în acele momente și am observat că își asumă obiective din ce în ce mai mari, face alegeri mature și este mult mai afectiv cu noi. Am râs – a continuat tatăl – când într-o zi după ce m-am întors de la serviciu după ce obținusem o mărire de salariu, el i-a spus pe un ton foarte serios soției mele: Mami, trebuie să îl aplăudăm pe tata! Și apoi m-au aplaudat amândoi.
Experiența părintelui despre care v-am vorbit are multiple fațete pozitive. Există și câteva probleme, câteva zone de risc, de hazard pe care i le-am indicat, de care l-am rugat să țină seama. Dar să începem cu părțile bune:
Sărbătorirea victoriilor ne oferă fiecăruia dintre noi un moment aparte de trăire a succesului, de satisfacție și consolidează motivația de a mai încerca, de a vrea să obținem mai mult și/sau mai bine.
Am dat exemplul de mai sus pentru ca părinții să se recunoască într-o situație posibilă/probabilă din viața lor de zi cu zi. Dacă pentru noi, ca adulți, aceste aspecte sunt importante, puteți să vă închipuiți valoarea lor pentru copiii noștri.
Vorbeam la început și de o problemă. Este bine să sărbătorești victoriile. Unde este, atunci, dificultatea? Răspunsul stă în așa numită nevoie de aprobare. Există riscul ca fiul/fiica noastră să devină dependentă de feedback-ul pe care – în calitate de părinți – i-l dăm. Să caute- de fiecare dată – în ochii noștri aprobarea pentru ceea ce a realizat. Îmi aduc aminte de un copil care a făcut un desen foarte reușit la grădiniță și mi-a spus: „să vezi ce bucuroasă va fi mama”. Am întrebat atunci: Dar tu nu ești bucuroasă? Iar spre mâhnirea mea fetița a ridicat din umeri. Nu știa că trebuia (sau putea) să fie și ea bucuroasă. Există riscul ca un astfel de copil să caute și mai târziu, în viață, aprobarea totală a celorlalți și să trăiască după „gura lumii”.
Pentru a evita un astfel de risc vă propunem să vă învățați copilul să se autosărbătorescă pentru succes. Sărbătorile în familie sunt bune, dar trebuie să fie aceleași pentru toți membrii acesteia (copii sau adulți) – așa cum s-a întâmplat cu părintele din cazul descris mai sus, atunci când copilul l-a aplaudat pentru mărirea de salariu. Ele sunt o bază pentru stima de sine și pentru încrederea în propriile forțe pe care o vom construi de acum înainte.
.jpg)
